Iar l-am prins pe Madalin Fieraru, iar a iesit un interviu lung, fara perdea.
1. Feederul românesc evoluează real sau doar se umflă pe Facebook și TikTok?
M.F. : Evoluează clar. Acum 5-6 ani abia strângeai oameni pentru un concurs de 2 manse. Azi sunt concursuri în fiecare weekend, uneori si 2-3 deodata, și apar pescari noi constant.
Da, există și mult “ambalaj” online. Dar dacă omul își cumpără o lansetă sau o punga de nadă după un clip și vine la baltă, eu zic că tot un câștig e. Feederul n-a crescut doar pe internet. A crescut pe malul apei, în ploaie, la ora 5 dimineața, sau in mijlocul verii, la 40 grade.
2. De ce au ajuns concursurile de feeder mai importante pentru unii decât pescuitul în sine?
M.F. : Pentru că omul, barbatul in speță, este competitiv din fire. Și sincer? Concursurile au dat sens multor pescari.
Unii vin pentru podium, alții pentru adrenalină ori emotie, iar alții… pentru o poza cu o cupiță pusă strategic lângă punga de nadă. Fiecare cu motivația lui. Important e să plece acasă cu chef să mai vină.
3. Există “bisericuțe” și grupuri închise în feederul românesc?
M.F. : Normal că există. Suntem în România, avem sange latin. Ne place circul, gratarul si sprițul.
Dar eu am încercat mereu să fac concursuri unde să stea la aceeași masă și debutantul, și campionul. Până la urmă, pe baltă nu prea contează câte grupuri ai pe WhatsApp, dacă peștele are alt program decât tine. Iar informatia primita din telefon uneori functioneaza, alteori nu. Sigur, avantajul unui club in spate este relevant, uneori necesar, cand vrei performanta. Ar fi o greseala sa aruncăm cu pietre in cei ce au sansa de a avea alaturi o comunitate stransa la un loc sub aceleasi culori.
4. Se câștigă concursuri pe baltă… sau la tragerea la sorți?
M.F. : Și, și. Hai să fim sinceri.
Există bălți unde sectorul si standul contează destul de mult. Dar pe termen lung, pescarii buni tot sus ajung. Norocul te poate băga în față o dată. Constanța te ține acolo.
În rest, dacă cineva pierde mereu “din cauza standului nasol”, probabil are cel mai mare ghinion din Sud-Estul Galaxiei.
5. Care sunt cele mai mari greșeli făcute de organizatorii de concursuri din România?
M.F. : Aici pot deveni usor subiectiv. Una dintre probleme este ca promit mult si livreaza putin. Sau superficializeaza evenimentul, crezand ca o lista se umple de la sine, fara sa comunici. Este o reteta ce poate functiona o data, de doua sau de trei ori. Apoi, oamenii se trezesc.
Și încă ceva: unii organizează concursuri ca și cum ar face o favoare pescarilor.
Nu, dragilor. Omul îți dă timpul lui, banii lui și ziua sau weekendul lui. Respectă-l.
Lacul, organizarea, clasamentul și atmosfera — astea sunt baza. Restul sunt artificii.
6. De ce multe concursuri promit profesionalism, dar se termină în scandal și comentarii?
M.F. : Pentru că la feeder avem două lucruri infinite: pasiunea și secțiunea de comentarii.
Unii vin să pescuiască, alții vin să demonstreze ceva. Dacă mai pui și orgolii, oboseală și 35 grade în soare… ai rețeta perfectă.
Dar sincer, unde există competiție reală, apar și tensiuni. Important e cum le gestionezi.
7. Ar trebui limitate numărul și frecvența concursurilor? Nu cumva s-a ajuns la suprasaturație?
M.F. : Piața se reglează singură.
Dacă faci concursuri bune, oamenii vin. Dacă nu… te uiți lung la niste liste cu 10-15 oameni și dai vina pe vreme, locatie sau "hateri".
Eu cred că e loc pentru toată lumea. Până la urmă, fiecare organizator își construiește singur reputația, concurs după concurs. Munca noastra ar trebui sa vorbeasca pentru noi, nu can-canurile de pe Tik-Tok.
8. Taxele de participare au luat-o razna sau sunt justificate de costurile reale?
M.F. : Unele sunt justificate, altele par calculate după cursul aurului.
Dar oamenii trebuie să înțeleagă ceva: bălțile costă, arbitrii costă, premiile costă. Pana si motorina costa din ce in ce mai mult.
De asta eu am mers mult pe ideea concursurilor accesibile. Feederul trebuie să rămână și pentru omul care vrea să se relaxeze, nu doar pentru cine vine cu buget de cantonament olimpic.
Si tocmai pentru a sustine ideea transparentei, in regulamentele actuale am introdus segmentul cu cheltuielile de organizare, si impartirea bugetului.
9. Cât de importantă este locația și cât de mult contează “pilele” pentru intrarea pe balti cu renume?
Locația conteaza mult, in ecuatia asta. O baltă bună poate ridica un concurs sau un organizator mediocru.
Iar despre “pile”… în timp, relațiile se construiesc. Dacă ani la rând ai fost serios, ai adus oameni noi si civilizati pe balta, daca ti-ai respectat angajamentele, normal că administratorii de balti vor să lucreze cu tine. Este un proces de durata.
Nu e conspirație. E consecință.
10. Există concurenți “vedetă” care trăiesc mai mult din imagine decât din rezultate?
M.F. : În 2026 cred că și carasul știe să facă branding.. Dar sa ne intelegem: imaginea face parte din fenomen. Important e să existe și conținut în spatele imaginii. Că până la urmă, live-ul se termină, dar cântarul si clasamentul rămân foarte sincere.
11. Cât teatru există în feederul românesc? Rivalități, orgolii, înțepături online…
M.F. : Mai mult decât pe unele posturi TV, dar mai puțin decât in politică.
Orgoliile există pentru că oamenii investesc emoție. Problema apare când unii uită că e totuși pescuit. Sau cand se investesc bani multi. Trebuie totusi sa ramana activitatea aia care să te calmeze si sa te deconecteze, nu să-ți crească tensiunea.
12. Sponsorii susțin performanța sau doar vizibilitatea și circul?
M.F. : Depinde de sponsor și depinde de pescar.
Unii investesc în oameni serioși. Alții caută reach și scandal, că algoritmul nu prea iubește liniștea.
Dar pe termen lung, caracterul bate viralul. Sau ar trebui să-l bată. Sau macar sperăm sa o faca. 😄
13. A devenit feederul prea comercial?
M.F. : Da și nu.
E mai comercial decât acum 7-8 ani, clar. Dar tocmai asta l-a făcut să crească.
Problema nu e că există business. Problema e când uiți pasiunea și rămâi doar cu prețul de pe etichetă si hastagul din postare.
14. De ce mulți pescari buni evită concursurile?
M.F. : Pescarii buni nu evita concursurile. Sunt cateva nume care au preferat sa se retraga, dar sunt putini. Iar aceia au ales asta pentru că, poate, au auzit prea des “10 minute până la Stop Concurs!”.
Și îi înțeleg perfect. Competiția consumă. Timp, nervi, bani.
Dar concursurile au farmecul lor. Acolo se leagă prietenii, rivalități și povești care se spun ani întregi. Povesti ce nu se pot naste altfel.
Si intre noi fie vorba: performanta nu se poate face din fotoliu. Cine vrea sa fie bun, trebuie sa iasa pe malul apei.
15. Care este adevărul despre arbitrajul din competițiile de feeder? Se poate vorbi de favoritisme?
M.F. : Unde există oameni, există și suspiciuni.
Dar eu cred că majoritatea problemelor apar din lipsa comunicării clare. Dacă regulamentul e bine făcut , scandalurile scad mult. Incerc sa ma adaptez de la un concurs la altul, si sa elimin toate potentialele surse de disconfort.
Și încă ceva: uneori pescarul nu e supărat pe arbitru sau organizator. E supărat că a avut pește și l-a pierdut. Sau ca n-a reusit sa-l gaseasca. Sau alte x motive.
16. Ce contează mai mult azi: experiența pe baltă sau informația “scursă” pe grupuri înainte de concurs?
M.F. : Informația ajută. Experiența confirmă.
Poți primi toate ponturile din lume. Dacă nu știi sa lansezi si sa pescuiesti corect, să adaptezi ritmul și să gestionezi presiunea, tot degeaba.
Peștele nu citește grupurile de whatsapp.
17. Cum vezi explozia pescarilor “experți” apăruți peste noapte pe internet?
M.F. : E normal într-un fenomen care crește rapid.
Acum fiecare are cameră, microfon și opinie. Nu e neapărat rău.
Timpul filtrează. În feeder poți păcăli internetul o perioadă. Balta… mai greu.
18. Crezi că feederul românesc este unit sau fiecare trage doar pentru el?
M.F. : Puțin din ambele.
Când apare un eveniment mare, comunitatea se mobilizează frumos. Dar în rest, orgoliile încă sunt puternice.
Eu cred că feederul românesc ar crește și mai mult dacă oamenii ar înțelege că succesul altuia nu le fură din pește. Nici din renume. Totul este bine cand se termina cu o ciorba de fasole la "Partid".
19. Care a fost cel mai absurd moment văzut la un concurs de feeder?
M.F.: Momente absurde n-am trait. Insa am vazut zeci de certuri prostesti, regretate ulterior de cei implicati. De cele mai multe ori din cauza tensiunii si emotiei din concurs.
20. Dacă ai putea schimba trei lucruri în feederul românesc mâine dimineață, care ar fi?
Mai puțin venin.
Mai mult respect între pescari.
Și mai multă bucurie autentică de a fi pe baltă.
Că la final, indiferent cine câștigă cupa si "ceva pentru ăia mici" , tot acolo ne întoarcem: pe malul apei, cu lanseta în mână, bagajeria in spare, și cu speranța că următorul concurs ne va gasi in varful clasamentului.